Oare( )cum?!

De dimineața zilei de ieri, am deschis ochii și priveam un perete. Fără importanță care… Și am gândit că e sărbătoare… E Sf. Ion. Dar m-am gândit io, așa… Acum două mii de ani, acest Ion, care l-a botezat pe Isus, după cum zice biblia, ei bine, acest Ion, când s-a trezit, acum două mii de ani, într-o dimineață (în temnița aia a lui…), o știut el că i se va tăia capul? Și, oare cum s-o simțit el să știe asta? Că o femeie i-a decis soarta…

N-am vrut să gândesc mai departe, că m-am simțit deja copleșit… Io, în așternutul meu cald, alături de un pruncuț zămislit din mine… Bârrrr…

Oarecum, m-am liniștit. E altă zi. Am capul pe umeri. Oare, cum?

În noaptea lu’ Crăciun…

Da, chiar așa îl cheamă… Crăciun… Și e pe bune… Chiar mi-a rătăcit coletul din Laponia!
Dacă vreți, aflați acum ce-o fost…

Ieri, pe la vreo 4 ceasuri am primit un SMS de la curieratul digestiv. Am fost anunțat că, într-un timp scurt, voi primi un colet de la Moș Crăciun. Fiind un pesimist, un laic și un stoic (io, adică), m-am îndoit de vreo două ouă, apoi în spate și din nou pe șoldul drept, mi-am pus și ochelarii să citesc mai bine mesaju, apoi, convins fiind și nedorind să-l contrazic pe moșu, m-am supus destinului imediat, forțându-mă să înghit arde-iute de la toate felurile de mâncare, tocmai ca să-mi scad adrenalina și să aștept liniștit coletul din Laponia, alături de unul din cumnații mei…
Tot frumos, cu inițiativă tovărășească, până când am fost anunțat prin megafon că, aterizarea coletului va avea loc în altă parte… Ok, am zis în a mea sine, merge și așa, că doar suntem rezistenți… putem schimba pista de aterizare… Ghinionul nostru fuse, că, după plecarea de la turnul de control, am început să bâjbâim după piste de aterizare, și, cam toate erau la limita închiderii, conform condițiilor aplicate de gestionarii acestor piste (unii gestionari chiar draguți, cu fustițe scurte, sau blugi strâmți pe coapse…). Târziu, însetați, am găsit un hangar unde să așteptăm coletul… Dar și aici am fost dezamăgiți… Am avut timp să bem doar un ceai, apoi, timid, prin apă, dată tare la chiuvetă, agitație în inima personalului, să ni se spună că e cazul să ne deplasăm la altă poartă…
Cu bun simț, dar după ce am putut spune în sinea noastră „Na, că m-am piuit în buda voastră”, ne-am desprins combinezoanele de zbor de pe scaune și-am plecat.
Ceva combustibil aveam, trebuia să găsim locul de aterizare al coletului din Laponia…
Am oscilat amândoi… Io voiam la poarta mea, el la a lui… Și, uite așa, ne-am ‘procopsit’ cu moș Crăciun, (că așa-l chema), care, într-un mod politicos, și într-o pijama cam mare la ora aceea, ne-a spus: Ne pare rău, (de parcă el era mai mulți), dar, condițiile de zbor au fost neprielnice, piloții transportului s-au grăbit și n-au reușit să încarce ce și-au propus… V-am rătăcit coletul, dar, societatea noastră de transport aerian, vă dă dreptul să fumați o țigară… De ciudă!
Și uite așa, nervos nevoie mare, la ora asta de 5 și 27, v-am informat prin ce-am trecut, dacă ați avut răbdare să citiți…

Noaptea, la capătul drumului!

Răul porneşte din nou. Groaznic!
Încep să mă zbat, transpirat.
Să fie doar atât? Dar e năvalnic…
Nu se poate! Acelaşi drum îl străbat!

Îţi simt iarăşi lipsa. Încet, uşor.
(Încerc să m-abat de la drumul durerii.)
Dar pe unde să ies? Vai, mor!
Nesiguranţa asta-mi zdruncină nervii.

Îţi caut chipul în minte. Îs transfigurat.
Nu vine deloc, iar ai fugit?
Încerc şi în suflet… E mat!
Nu pot să cred, chiar am murit?

Simt puţină căldură, e ciudat.
Sufletu-mi, vălurind, se încarcă.
Din nou pe drumul prăfos, desperecheat…
O durere crudă mă-ncearcă.

Într-un târziu te zăresc. Departe.
Mă ridic-în genunchi şi m-avânt către tine…
E cale lungă, o cunosc. Ne desparte!
Dar, clipele cu sufletul tău de iubire sunt pline.

*

Te simt mişcând alături. Înfrigurată.
Coşmarurile mele te sperie tot mai mult.
Dragoste, îţi spun, TE IUBESC! Aşteaptă!
(Ah, groaza din sufletu-mi să fi pierit aş fi vrut).

Dar frica-i aici, hidoasă,
Mă chinuie ca pe o biată pradă…
Hîm, cred că viaţa-i la fel, cavernoasă…
Cu zâmbete doar de paradă…

În rest, totul e gol, e mascaradă,
Pentru cei învinşi, frumos să apară.
(Dar eu am să lupt! Şaradă?!)
Pentru cine-mi doresc o candidă vară?

*

Întrebări mă frământă… Veghez…
Tu, zgribulită, cuibăreşti la pieptul meu.
Ai simţit şi tu! Of, turbez!
De ce nu-i fericirea alături mereu?

*

Pleoapele-mi sunt tot mai grele. Adorm…
De mâine, vreau mai mult soare!
Dar sunt la capătul drumului… Şi mă răstorn,
În mocirla învinsului, ce cu ardoare mă cere…

Coşmar

Amurgul e roşu. Sângeriu.
Nori vineţi, cheaguri de sânge-l străbat.
Mă simt găunos. Pustiu.
Iubesc! În marea iubire mă zbat.

Iubito, te chem. Vino!
Dar nu eşti. Aici sunt doar eu.
În spatele lunii. Singur.
În zona de umbră e sufletul meu.

Iubito, te strig. Răspunde!
Implorarea îmi curge din suflet.
Acum realizez. De unde?!
Tu eşti pentru mine doar amintiri, în buchet.

Iubito, zbier. Exist!
(Disperat de coşmar, încep să alunec…
În făgaşul morţii. Persist.)
În faţa ta vreau să mă plec!

*

Mă trezesc. Leoarcă.
Cred c-ai plecat.
E numai un vis? Parcă…
Ori, poate, totuşi-i-adevărat?!

*

Ai venit?! Te iubesc!
Din conul de umbră răsare sufletul meu.
Eşti lângă mine! Plesnesc…
Fericirea mă-ndeamnă să urlu mereu.

*

Acum e bine… Scriu.
Alături de mine e sufletul tău.
Durerea a trecut. Înviu.
Departe-i de mine tot ce-a fost rău!

ranit
(imagine desenată de un bun prieten, T.D.)

John…

Razele de soare abia mai străbăteau norii… Soarele se chinuia să asfinţească după tot ‘dezmăţul’ meu…

Tooksie încă era în leagăn, fericit că cineva, în sfârşit, l-a luat în seamă. Dar nu eram decât o tinichea, una care doar avea nevoie de puţină stabilitate. Asistenta maternală a venit cu o pipetă cu ulei: „Domnule, îndată ce se lasă frigul, veţi avea probleme…” Am ignorat-o…

Leagănul s-a oprit subit… „Ai să mă iei cu tine, nu-i aşa John?”

„Îhî”, i-am răspuns, deşi genunchii mă dureau ingrozitor…

Panseu

…nu ştiu cine l-a scris, da’ e fain…

„O femeie nu te părăseşte niciodată, pentru că s-a îndrăgostit de alt bărbat. Ea se îndrăgosteşte de alt bărbat numai atunci când vrea să te părăsescă.”

şi mai:

D. H. Lawrence zice, în „Sons and Lovers”:

„Nesăbuinţa este, într-un fel, răzbunarea bărbatului asupra femeii. Bărbatul simte că nu e preţuit cât ar trebui şi riscă să meargă la distrugere numai pentru a-şi frustra femeia.”

Interesant cum se naşte un cerc din două puncte…

Puţin sex şi două împuşcături

Îl încercă un simţământ ciudat. O privea… După toate care i le făcuse, nu înceta să o admire în postura asta de zeitate nudă, răzbunătoare.

Un fior îl făcu să se gândească la moarte. Privirea lui îi încadra faţa, apoi se transformă într-un spot care se prelinse pe gâtul ei, printre sâni, îi alunecă pe mâna dreaptă, îndoită din cot, îndreptată spre el. Hăul acela negru, de unde răzbăteau ecourile infernului, se îndrepta spre el din ţeava pistolului…

Se gândi, cutremurându-se, la zdruncinătura pe care ar putea-o simţi în momentul primirii glontelui…

Terifiat, o privi în ochi. În ochii aceia negrii, de fiară şi, brusc, îşi dădu seama că avea să-l omoare. Instinctul de conservare ar fi trebuit să-l mobilizeze, dar abandonarea îi topi voinţa.

O iubea şi ştia că o putea opri. Prefera să moară, în schimbul fericirii ei.

Ce se întâmplase între ei? Povestea lungă de un an i se derula, episodic, în minte…

Un gust de plumb îi inundă fundul gâtului, iar mişcarea ei de a-şi elibera faţa şi gâtul de părul lung, ciufulit, îl trezi. Se simţi mai gol decât era, sub privirea ei. O văzu că-i priveşte rana de la picior. Se uită şi el acolo şi la sângele care murdărea braţul fotoliului… Un sentiment de dragoste pentru trupul său, ciopârţit de glontele bont, izbucnea, macerându-i orgoliul. Adică cum, el, EL? ucis? Ucis de o.. o târfă?

Îşi ridică mâna cu care încerca să-şi oprească sângele, spre ea, într-un gest oprobiu.

– Uite, uite ce mi-ai făcut! Am avut grijă de tine.

Îi arătă bijuteriile, spânzurate pe un colţ al mesei.

– Tac! TACI! urlă ea.

– Te-am făcut să te simţi bine.

Privi spre patul răvăşit.

– Vezi bine, nu?

Un zâmbet vulgar îi schimonosi faţa şi ar fi continuat s-o enerveze, dându-şi seama că nervii ei încordaţi ar fi cedat, ori împuşcând-ul, ori izbucnind într-un plâns isteric. Se mai întâmplase… Ea îl opri, zbierând: – TACI! Te omor!

Gâfâind în enervarea ei, făcu un pas spre el.

Cei doi metri care îi despărţeau, îi parcurse plonjând, dar piciorul rănit nu-l ajutase şi ajunse doar să-şi şteargă mâinele pline de sânge de coapsele ei, prăbuşindu-se.

Ea sări scârbită, înapoi, şi descărcă, din magazia pistolului, al doilea glonte, în spatele lui, ţăndărind-ui şira spinării. Corpul lui primi lovitura, zvâcnind scurt, icnetul morţii lovind pereţii.

Merse la baie, liniştită, cu gândul că şi ea îl iubise. Se spălă de sânge şi de el, se îmbrăcă şi ieşi din încăpere, nu înainte de a stinge lumina.

Alcoolul nu dauneaza chiar atat de grav sanatatii…

(e preluat, nu e plagiat! – dintr-o sursa anonima – adica io n-am gasit autoru’)


Alcoolul nu dauneaza chiar atat de grav sanatatii. Dar, cum suntem in sezonul veseliei, specialistii ne dau cateva sfaturi referitoare la bauturile care fac bine organismului nostru.

Vinul rosu protejeaza inima, insa nu trebuie baut in exces. In esenta, orice alcool creste nivelul colesterolului „bun“ in sange, dar vinul rosu, prin antioxidantii flavonoizi pe care ii contine, are proprietatea de a preveni formarea cheagurilor sanguine si de a proteja arterele.

Vinul de Xeres are efecte asupra colesterolului. Cercetatorii spanioli au ajuns la concluzia ca un pahar de vin de Xeres pe zi reduce nivelul colesterolului „rau“ din organism, pentru ca este „imbibat“ cu o multime de antioxidanti.

Bucks Fizz este o bautura pe care o putem prepara si singuri, pe loc, din 125 de mililitri de suc de portocale si sampanie. Portocalele contin vitamina C, care creste imunitatea organismului. Si alcoolul continut in diferite bauturi este recunoscut ca avand aceasta proprietate.

Berea „are grija“ de oasele noastre, deoarece contine silicon (!? n.m.), care intareste oasele. O cutie pe zi ne face oasele mai puternice si le fereste de osteoporoza. Nu conteaza cat alcool contine, putand sa aiba si cea mai slaba concentratie.

Ginul face bine la ficat si rinichi si este un diuretic puternic.
Cidrul lupta cu anemia. Previne aparitia unei carente de fier, simptom ce include oboseala, slabiciune si lipsa de concentrare. O cana de cidru dulce sau sec acopera o cincime din necesarul zilnic de fier al organismului.

Whisky este bautura pe care medicii le-o recomanda adesea insomniacilor. Dar trebuie putin incalzita. Asa provoaca mai repede somnul si desfunda si sinusurile. Daca i se adauga si o lingurita de miere si cateva picaturi de lamaie, vindeca si durerile de gat. Un Scotch adevarat este „prietenul“ celor care tin la silueta. O dusca are doar 55 de calorii.

Votca e buna impotriva alergiilor si intoxicatiilor. Este atat de distilata si purificata, incat o tolereaza si cele mai sensibile persoane. In plus, provoaca si mai putina mahmureala decat celelalte bauturi.
Bloody Mary este bautura care ne protejeaza de cancer. Doua „portii“ de Bloody Mary, care contin fiecare cate 125 de mililitri de suc de rosii, asigura necesarul zilnic de lycopen – antioxidantul care ii protejeaza in special pe barbati de cancerul de prostata.